
Construit între anii 1725-1771, în stil baroc de către guvernatorul Transilvaniei din perioada 1735-1755, Ioan Haller, castelul de la Coplean cunoscut şi sub numele de ”Castelul Haller” sau ”Castelul cu Scoici”, se află în prezent într-o stare avansată de degradare. Deşi figurează pe lista monumentelor istorice întocmită de Ministerul Culturii şi Cultelor, castelul se află într-o stare deplorabilă semn că interesul autorităţilor pentru valorile naţionale este ca şi inexistent.
În spatele zidurilor stă ca mărturie a vremurilor demult apuse clădirea principală a castelului, una din singurele structuri care au rezistat de-a lungul timpului. Ridicată pe locul unui vechi conac, clădirea principală a castelului, formată din subsol, parter, etaj şi balcon, este situată în centrul domeniului.
La intrare este construit şi un bastion de apărare. Ajunşi în faţa acestui monument istoric, ne-am ”izbit” de imaginea unei lumi demult uitată. Lăsând la o parte starea jalnică în care am găsit castelul ne-am îndreptat privirile către elementele arhitecturale de pe coloanele din faţa clădirii principale.
În dreptul intrării există o terasă sprijinită pe coloane la capetele cărora sunt sculptate în piatră diverse modele în stilul baroc transilvănean.
La etajul clădirii se pot vedea şi astăzi ferestrele arcuite în partea superioară, decorate cu scoici în formă de evantai, motiv pentru care castelul Haller este cunoscut şi sub numele de ”Castelul cu scoici”.
În 1920 castelul a trecut printr-un incendiu, în urma căruia acoperişul baroc a fost distrus în întregime.
Castelul a aparţinut familiei Haller de Hallerkö, până în 1948 când a fost confiscat de către comunişti. În anii ’60 castelul devine sediu al CAP-ului local şi la scurt timp, după 1989 a fost părăsit. Castelul a fost restaurat în anii ’70 ai secolului trecut. Acesta a fost prădat de locuitorii din zonă imediat după revoluţie. Tot atunci s-a prăbuşit şi acoperişul. Din cauza ignoranţei şi a nepăsării autorităţiilor din ultimii 20 de ani starea de degradare a castelului s-a accentuat, transformând astfel un monument al eleganţei ardelene într-un moloz de piatră pe suprafaţa căruia stă scrisă o pagină din cărţile de istorie.
”Ca să poată face CAP-ul partidul a declarat castelul abandonat şi au venit şi au făcut colectivul iniţial cu opt membrii de partid. Au forţat practic oamenii pentru a se înscrie în colectiv, i-au ameninţat că le confiscă pământul. Aici a fost un castel extraordinar de frumos a fost îngrădit cu ziduri de jur împrejur. Poarta de fier au stricat-o, au fost patru turnuri de apărare şi în spate au fost grajdurile, în faţă era o vie mare astfel că beciurile erau mereu pline cu vin. Şi după ce s-a făcut colectivul comuniştii au ţinut baluri aici, petreceri, şi ţin minte că odată când treceam pe aici i-am văzut urcaţi în gang şi cântau ”Foaie verde laba gâştii/ Beau şi cântă comuniştii”. Pe urmă aici au făcut birourile colectivului iar la un moment dat colectivul de aici s-a unit cu cel din Căşeiu. Membrii de aici au plecat la celălalt sediu şi după ce au plecat oamenii au început să ia din castel ferestre, uşi. Au stricat tot, au luat lemne, au descoperit castelul. Toate acestea s-au petrecut prin 1954-1955”, ne-a spus Victor Metea, unul din moştenitorii castelului Haller.
Construit iniţial într-un stil baroc transilvănean, castelului i-au fost adăugate pe parcurs anumite ornamente rococo realizate de sculptorul austriac Anton Schuchbauer.
Clădirea are o lungime de 24,5 metri, cu o intrare marcată de şase coloane de piatră cu capiteluri ionice. Coloanele susţin o terasă de 9,5 metri lungime şi 2,5 lăţime. Zidurile masive au o grosime de un metru. Incinta clădirii era înconjurată de un zid de piatră din care s-a mai păstrat o mică parte, iar în partea din stânga zidului de intrare am găsit ruinele singurului turn circular sau bastion care a ‘’supravieţuit”, construcţii ce deserveau castelului ca strategii de apărare. ”Era înconjurat de ziduri ca o cetate, iar în spate avea o portiţă de fier pe care se ieşea în grădina de vară. În castel locuiau opt persoane. Acum castelul aparţine de mine şi de alţi patru moştenitori. Nu ştiu ce se va întâmpla cu castelul. A venit mai demult, când eram toţi moştenitorii, un domn şi ne-a întrebat cât vrem pe castel dar fără terenul de lângă. Vărul meu de la Cluj a cerut 600.000 de euro şi nu a mai venit nimeni să-l cumpere, pentru ca să scoţi bani pe el şi pe teren e scump”, a mai zis Victor Metea.
Finalizat în anul 1773, castelul reprezintă o adevărată ”perlă” arhitectonică piedută în timp, dar răpusă de lipsa de implicare a autorităţilor.
Doar de atât a fost nevoie pentru ca un castel vechi de peste 250 de ani să fie distrus.
În prezent castelul este deţinut de cinci moştenitori, printre ei şi Victor Metea care locuieşte în apropierea castelului Haller.
video pe siteul
http://www.infosomes.ro/reportaj-somes-tv-castelul-haller-castelul-cu-scoici-din-coplean