Bucureşti....micul Paris

Naţionala României a piedut, scor 2-0 partida contra Franţei contând pentru preliminarii campionatului european din 2012. Rezultatul nu este însă în acest caz unul elocvent, nicidecum. Putea să fie 3-0, 4-0 la fel de bine cum putea fi 0-1 sau 1-1, însă noi ne-am obişnuit să ţipăm şi să ne strigăm disperarea. Pe Stade de France, România a arătat pentru câteva minute că se poate, că putem să fim mai buni decât o arată clasamentul grupei la după trei partide disputate, dar ne-a arătat cât de mult avem nevoie de un atacant valoros. Din cei 4 atacanţi din lotul României doi sunt automat dependenţi de Mutu iar în lipsa acestuia, nu reuşesc să marcheze. Mă refer la Ciprian Marica şi Daniel Niculae care au trăit mereu la naţională în umbra lui Mutu. Ei nu sunt jucători decisivi, sau marcatori înăscuţi, sunt atacanţi de careu care depind de pasa decisivă. Pasă decisivă care la noi nu prea există, ori jucători ca Florescu sau Cociş nu vor putea furniza niciodată acele mingi de care cei doi internaţionali au neapărată nevoie să marcheze. Zicu ar putea însă până şi el a demonstrat la Timişoara că îi place mai mult să marcheze decât să furnizeze baloane pentru coechipieri. Astfel că se cuvine să întrebăm, când revine Mutu la naţională?
Pe ansamblu România nu a jucat rău împotriva "cocoşilor galici", ne-am apărat destul de organizat însă de la mijloc în sus construcţia a fost ca şi inexistentă. Să fim realişti nimeni nu se aştepta să dominăm Franţa la ea acasă dar parcă ne-am fi dorim mai mult.....decât o nouă înfrângere. Ne-am obişnuit însă să terminăm meciurile oficiale cu capul plecat şi ne este dor de acele urale şi hori de la mijlocul terenului ce începeau odată cu fluierul de final al meciului, ne-am obişnuit din păcate să privim naţionala cu mai multă nostalgie decât speranţă şi acum riscăm să ne pierdem ultimul strop de optimist. Am pierdut un meci însă cu fiecare eşec înregistrat ne pierdem naţionala şi dreptul de a visa. Hai România

Viciere de rezultat?Nu....mentalitate românească

Steaua nu a pierdut victoria datoriă deciziilor luate de polonezul de la centrul terenului.Nu. Steaua a scăpat printre degete trei puncte preţioase pentru că nu a reuşit să îşi depăşească condiţia de echipă românească. Şi în cupele europene se vede cel mai bine, amprenta pe care o lasă Liga lui Mitică. Nu avem un fotbal puternic, de calitate, ne-am dorii acest lucru, şi ne minţim în fiecare zi când lăudăm prestaţiile favoriţilor în întrecerea internă. Adevărul este undeva departe de noi şi trebuie să îl privim ca atare. De ce Steaua, Rapid, CFR Cluj, Poli Timişoara, Vaslui sau alte echipe care se bat la titlu nu evoluează precum o echipă de la mijlocul clasamentului din Anglia, Italia sau Spania?Datorită diferenţelor care apar la bugete?N-aş crede. Banii sunt doar un catalizator în fotbal, reuşita ţi-o dă seriozitatea, munca, talentul şi profesionalismul. Noi nu avem un fotbal profesionist, sunt amatori din multe puncte de vedere. Pentru că românul e obişnuit să pornească mereu cu şansa a doua, mereu cu capul plecat în preajma celor mari. Aici trebuie să umblăm prima dată. La atitudine, la mentalitate. Steaua a fost egalată în minutul 87 dar nu de arbitru, nu ci de o echipă căreia i s-a oferit timp de o repriză şansa de a o face. Nappoli a profitat de frica de victorie a Stelei şi a plecat cu un punct. Toate impreciziile de care au dat dovadă steliştii în repriza a două, tot haosul cu jucători aruncaţi kamikaze în faţa şuturilor italienilor, ne nedifeşte pe noi, ca şi români. Până şi bările lui Nicoliţă şi Tănase scot la iveală ghinionul cu care poate pe undeva am fost "înzestraţi". Chiar şi cu un om în minus Steaua trebuia să câştige. Felicitări pentru primele 40 de minute, au fost întradevăr excepţionale

CFR Cluj la înălţime

CFR Cluj a suferit primul eşec în acest sezon de Liga Campionilor în faţa celor de la AS Roma. Nimic neobişnuit până aici. Pe hârtie calculele par exact iar victoria romanilor una evidentă. În realitate însă echipa clujeană a arătat ca o echipă matură, cu experienţă. Feroviarii au lăsat în urma lor o imagine plăcută a unei formaţii care poate duce la bun sfârşit un meci dificil în faţa unei echipe valoaroase şi la final să iasă cu capul sus de pe teren.
Conduşi de un Sorin Cârţu la costum, ceea ce de fapt a reprezentat o premieră pentru telespectatorii, CFR Cluj a început bine partida de pe Olimpico din Roma şi ptea deschide scorul încă din primele minute prin Traore. Lipsa de şansă a românului pe care o invocăm de fiecare dată s-a manifestat de această dată într-o decizie de moment pe care vârful ceferist a luat-o greşit. A ales să tragă la poartă deşi o pasă înspre Cullio ar fi însemnat deschiderea scorului. Rezultatul?Prima bară pentru noi, 0-0 pe tabelă pentru italienii care deja începeau să transpire. Cfr nu a jucat rău însă, şi-a mai creat ocazii, a reuşit să paseze la mijlocul terenului acolo unde în mod normal un adversar de clasă te înăbuşe cu presingul şi s-a apărat relativ bine în faţa unui Vucinic lent, dublat din spate de "bătrânul" Totti. A doua repriză a început la fel. Scenariul părea copiat la perfecţie de către combatanţii celor două echipe după ce acelaşi Lacina Traore nimereşte bara dintr-un voleu de excepţie. Doar că fotbalul tinde să te pedepsească şi să îti arate unde greşeşti. Roma a făcut ceea ce elevii lui Cârţu în ciuda entuziasmului nu reuşiseră şi anume să puncteze, încă de două ori prin fundaşul Mexes şi vârful intrat în repriza secundă Borrielo. Deşi au redus din diferenţă prin Rada, aflat la cel de-al doilea gol în Liga Campionilor, clujenii nu au putut produce pe Olimpico, aceaşi surpriză pe care au realizat-o în urmă cu 2 sezoane. S-a terminat AS Roma CFR Cluj 2-1 iar pentru elevii lui Sorin Cârţu urmează disputa cu Bayern.

Nebunie totală

Cu toţii cunoaştem sau ne-am lovit de-a lungul timpului de interesele politicienilor sau aleşilor care ne reprezintă în diverse funcţii, care mai de care mai înalte şi mai bine platite. Am asistat marţea aceasta la şedinţa de consiliu local a primariei Dej. Nimic neobişnuit, aceleaşi interese şi jocuri politice de când lumea. Adevărul e că suntem oameni foarte adaptabili care înghiţim toate minciunile şi prostiile posibile. Dar de la a face jocul unor oameni politici sau a abuza de funcţia pe care o deţin până la a distruge o serie de planuri de viitor ce coincid cu visele a mii de oameni e cale lungă. La Dej în cadrul sedinţelor de consiliu, nebunia a atins noi cote de anarhie în stare pură. Nu ţin partea nimănui dar sunt de părere că aceste acuze, interese şi certuri fără sfârşit nu fac bine numănui şi cu atât mai mult cetăţenilor acestui oraş. Printre zecile de punte de pe ordinea de zi, s-au numărat şi câteva proiecte propuse de primarul oraşului Costan Morar, proiecte care au mai fost depuse şi retrase sau respinse de câteva ori până acum. Nimic ieşit din comun, doar că de data aceasta s-a făcut atâta tevatură pe marginea proiectul care vizează reabilitarea fostei pieţe încă acuzele au depăşit orice limită normală a unui politician cu puţin bun simţ, măcar. Proiectul înaintat Consiliului Local de către Morar, viza reabilitarea pieţei într-un timp destul de scurt, mai exact doi ani de zile.Şi ca să nu ne ferim de adevăr, ideea este că conform acestei propuneri piaţa ar fi fost redată comercianţilor dejeni şi implicit dejenilor chiar înainte de alegeri. Repet fiecare cu propriul interes. Dar cât timp acest interes coincide cu interesul a mii de oameni devine un interes comun.Dejului îi lipseşte în acest moment o piaţa, nu una europeană care să beneficieze de cine ştie ce condiţii,nu, acestui oraş îi lipseşte o piaţă. În acest moment această activitate se desfăşoară în parcul mare unde sunt amenajate câteva tarabe înghesuite de-a lungul trotuarului. Păcat de acei oameni care stau pe ploaie, pe caldură sau frig în condiţii mizerabile de-a dreptul. În cadrul şedinţei fiecare comisie rând pe rând a respins acest proiect sau au venit cu animite amendamente sau modificări prin care se dorea extinderea termenului de finalizare a proiectului pe durata a patru ani. Motivaţia a fost simplă, insuficienţa susţinerii financiare din bugetul local a unui proiect de o astfel de anvergură. Examinarea proiectul a fost făcută la rece, fiecare detaliu a fost atacat ca într-o sala de judecată. După vreo două ore timp în care a fost nevoie şi o o pauză, proiect a fost respins în forma înaintată către executiv şi primarul a reacţionat ca atare.A retras proiectul, din nou şi din nou cei care pierd sunt dejenii

"Si dacă pierdem cu 10-0, ne gândim să câştigăm în retur cu 12-0"

Dinamo a pierdut la scor de neprezentare returul cu Hajduk Split disputat în Croaţia şi elevii lui Ioan Andone îşi i-au la revedere de la Europa League. Nici o surpriză până aici, am pariat pe victoria croaţilor dar speram într-o calificare a dinamoviştilor. Dacă s-au făcut de râs?Da, pentru că o echipă precum Hajduk Split nu reprezintă o forţă în fotbalul european, nici măcar nu se poarte compara cu vreo echipă de la mijlocul clasamentului din Franţa, Spania, Germania sau Italia, nu, Hajduk Split aşa cum a arătat în tur era o echipă de bătut. Aici se vede lipsa sau mai bine zis deficienţa sau diferenţa de mentalitate. Înainte de prima dispută de la Bucureşti tehnicianul croaţilor, Stanko Poklepovici declarase că "Si dacă pierdem cu 10-0, ne gândim să câştigăm în retur cu 12-0, ambiţia nu ne-o ia nimeni". Şi aşa a şi fost, croaţii au pierdut cu 3-1 în tur, dar această diferenţă s-a dovedit a fi mult prea mică pentru o echipă a cărei ambiţie şi determinare nu cunoaşte limite. Dacă am gândi şi noi aşa .... În ceea ce priveşte Timişoara care a reuşit o calificare dramatică în dauna formaţiei din Finlanda Myllykosken Pallo -47, după ce a fost condusă la pauză cu 3-0, sunt de părere că timişoreni nu sunt pe atât de smei precum se cred. Să nu uităm totuşi că au întâlnit Myllykosken Pallo -47 o echipă necunoscută pe plan fotbalistic, de la care au încasat pe propriul teren nu mai puţin de 3 goluri, lucru inacceptabil la acest nivel. Oricum este meritul lor că au reuşit să se califice mai departe aşa că felicitări Timişoara.

Înfângere sau victorie pentru Unirea Urziceni

Unirea Urziceni a pierdut returul disputat în Rusia contra celor de la Zenit. Nici o surpriză până aici. Era de aşteptat ca o echipă care nu a marcat nici un gol în actualul sezon să nu reuşeaşcă să înscrie în poarta unei formaţii redutabile precum Zenit. Doar că Zenit nu este Real, Barcelona sau Liverpool nu este nici măcar PSV sau Sevillia este doar o echipă cu un buget care nouă ni-i se pare imens. Dar nici măcar atât nu este. Motivul, nu este suficient să investeşti o căruţă de bani în transferuri pentru a forma o echipă, Urziceni a arătat mai mult a echipă de fotbal decât au arătat ruşii, dar la ce folos. Când joci un astfel de meci, decisiv pentru viitorul tău, nu poţi să ai în spate zvonuri sau idei conform cărora clubul la care evoluezi s-ar putea desfiinţa. Unirea a pierdut la limită calificarea în LC astfel că nu ne rămâne decât să-i felicităm pentru locul doi obţinut sezonul trecut întrucât orice echipă din România care ar fi întâlnit Zenit n-ar fi reuşit mai multe.

Fotbal în ţara lui Mitică

A început liga 1. Mă rog .....a început în urmă cu o săptămână dar abia acum m-am decis să scriu şi eu ceva despre acest eveniment. Fiecare campionat, sezon, sau preliminarii încep cu speranţe. Se câştigă două, trei meciuri şi automat entuziasmul patronilor de club, se revarsă în valuri asupra publicului. Au trecut două etape, două etape din care pânî la urmă câştigători este publicul iubitor de fotbal întrucât pentru ei începerea unui nou sezon echivalează cu zeci de nopţi sau serii petrecute în faţa televizorului cu pumnii strânşi în aşteptarea unui gol a favoriţilor. Au trecut două etape şi automat au venit şi reacţile, mult aşteptate din partea conducătorilor de cluburi din România. Steaua e favorită, ba nu CFR Cluj e, sau poate Dinamo, toată lumea îţi dă cu părerea, şi fac acest lucru pentru că e uşor şi e gratis şi pentru că oricine poate. În două etape am văzut fotbal dar şi greşeli mari de arbitraj precum cea de la meciul Stelei cu Craiova. Cel mai greu început de campionat l-au avut Rapidul şi "U" Cluj pentru care prima scenă fotbalistică este din nou mult prea mult, mi-aş dori să nu fie aşa. În ceea ce priveşte Rapidul, eu zic că de fapt ei sunt favoriţii întrucât au trecut de două echipe foarte puternice Vaslui victorie şi Urziceni egal. Am văzut fotbal, entuziasm, pasiune şi determinare.

Zile de vară

Sunt în concediu. Este a doua zi de concediu în care m-am trezit din nou înainte de 8. Şi îmi pare rău pentru că poate, pe unde aş fi dormit mai mult, dacă aş fi putut alege, aş dormi şi acum. Dar m-am trezit dis de dimineaţă. Poate pentru că în această scurtă perioadă de timp liber vreau să profit la maxim de tot şi toate. N-am plecat din localitate, la mare sau la munte cum poate mi-aş fi dorit nici măcar n-am mers la vreun ştrand, nu, am preferat să îmi petrec timpul liber alături de cei dragi de familia mea şi de prietenii mei pe care de multe ori îi neglijez. Şi nu e deloc rău. Este chiar plăcut acest sentiment. După aproape un an de muncă, în care am avut doar vreo 4 libere acum s-ar zice că profit din plin alături de oamenii importanţi din viaţa mea

Pământul ar putea fi lovit de un val de căldură extremă, din cauza unei explozii solare masive

Pământul ar putea fi lovit zilele acestea de un val de căldură extremă provocată de o explozie solară masivă, înregistrată la sfârşitul săptămânii trecute de mai mulţi sateliţi, printre care se numără şi Solar Dynamics Observatory al NASA, informează newscientist.com.



Astronomii din toată lumea au putut observa explozia de deasupra unei pete solare de dimensiunea Terrei, care a fost asociată de specialişti cu o erupţie şi mai mare care a avut loc la suprafaţa Soarelui.

Explozia - numită ejecţie coronală de masă - a fost îndreptată spre Pământ, provocând un "tsunami" solar.

Imaginile transmise de Solar Dynamics Observatory al NASA au arătat clar unda de şoc, de la momentul exploziei prin spaţiu.

Experţii spun că valuri de particule gazoase cu suprasarcină electrică vor ajunge pe Terra marţi, lovind scutul magnetic natural care protejează Pământul. Este posibil ca aurore spectaculoase să se formeze în urma acestui "tsunami" solar.

"Aceasta este prima erupţie solară majoră direcţionată spre Pământ în ultima vreme", a declarat Leon Golub, de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics (CfA).

Specialiştii spun că o erupţie solară foarte mare ar putea afecta sateliţii, sistemele energetice şi de comunicaţii de pe tot globul.

Potrivit presei internaţionale, unii specialişti cred că Pământul va fi lovit de niveluri fără precedent de energie magnetică, din cauza exploziilor solare, în jurul anului 2013. Nu se ştie însă în ce măsură vor fi afectate sistemele de comunicaţii de pe glob.

În timpul unei erupţii solare, o cantitate uriaşă de energie care se află în cromosfera şi coroana Soarelui este eliberată instantaneu. Materia este proiectată la viteză foarte mare în spaţiul interplanetar. Fenomenul este însoţit de o emisie de raze X, de unde radio şi, în cazul erupţiilor mai puternice, de lumină vizibilă. Când ajung în apropierea Pământului şi intră în atmosferă, în special deasupra regiunii polului nord, particulele creează aurorele polare. De asemenea, ele perturbă propagarea undelor radio în jurul globului, afectând reţelele de distribuţie a electricităţii.

Frecvenţa şi intensitatea fenomenelor variază cu o perioadă de circa 11 ani, în acest timp numărul petelor solare înregistrând un minimum şi un maximum. Activitatea solară este influenţată şi de magnetism şi de rotaţia Soarelui.


SURSA
http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/pamantul-ar-putea-fi-lovit-de-un-val-de-caldura-extrema-din-cauza-unei-explozii-solare-masive-6761857/

Veni, vidi, vici(SPANIA)

Şi a trecut şi campionatul mondial din Africa de Sud, titlul fiind adjudecat în cele din urmă de Spania, marea favorită la începutul turneului. Până acum nici o surpriză. Recunosc cu toată îndârjirea că am fost fanul naţionalei Olandei, o mare echipă în viziunea mea. A câştigat echipa cea mai bună a cărui joc strălucitor de la ultimul campionat european s-a transformat într-o meticulozitate fără margini.

Tot ce contează

Fotbalul este simplu, dar este greu să joci simplu. (Johan Cruijff)O afirmaţie adevărată venită de la fotbalist adevărat. Aseară am urmărit un meci de fotbal extraordinar între naţionala Mexicului şi cea a Franţei. Extraordinar, din două puncte de vedere. În primul rând trebuie menţionată calitatea jocului dar şi pregătirea tehnico-tactică de care a dat dovadă selecţionata Mexicului. Au început ezitant dar au revenit în joc cu încredere, entuziasm şi determinare. Francezii n-au respirat, n-au existat într-un meci crucial pentru ei. Echipa condusă de Javier Aguirre a câştigat dintr-un gol din offside dar prestaţia ei în partida cu francezii nu poate fi trecută cu vederea. În fotbal contează eroii şi amprenta pe care aceştia o lasă asupra deznodământului final. Franţa nu a fost lipsită de eroi ci de atitudine. Eroii Franţei ies la iveală în partide precum ce-a cu Irlanda din barajul pentru CM, eroi precum Thierry Henry care printr-un gol marcat cu mâna a calificat naţionala "cocoşului galic" la un turneu final. Istori nu va reţine în anii ce vor urma henţul grosonal al "catalanului", ci calificarea în dauna Irlandei, a naţionalei Franţei la CM. Revenind la Mexic, aceşti jucători au scris istorie, şi o pot face în continuare în timp ce jucătorilor lui Raymond Domenech nu le rămâne decât o ultimă şansă de a spăla o nouă deziluzie la un turneu final după CE când Franţa a terminat pe ultimul loc într-o grupă din care a făcut şi România, parte.

Armenopolis, oraşul din spatele oraşului

Armenopolis, oraşul din spatele oraşului
Construit în întregime de armeni în perioada modernă, Armenopolis, oraşul Gherla de azi, adăposteşte în prezent puţin peste 200 de locuitori de origine armeană.
Prezenţa armenilor în municipiul Gherla este şi astăzi foarte vizibilă în viaţa de zi cu zi a locuitorilor acestui oraş. În centrul oraşului se află Catedrala Armeano-Catolică având ca hram principal Sfânta Treime şi ca hram secundar pe Sfântul Grigore Iluminatorul. Conform preşedintelui Uniunii Armenilor din Transilvania, Ioan Esztegar acest lăcaş de cult simbolizează centrul vechi şi mistic al oraşului. Alte clădiri care aparţin cultului armeano-catolic şi amintesc de vremurile în care armenii dominau peisajul oraşului sunt: casa parohială situată vis-a-vis de catedrală, care arată exact ca acum 250 de ani şi unde sunt ţinute picturi cu foşti preoţi dar şi cu fondatorii diferitelor fundaţii, Muzeul Municipal, Biserica Solomon, a cărei construcţie a început în anul 1728, precum şi biserica orfelinatului armean care în prezent este folosită de Biserica Ortodoxă. Comunitatea armenească a acordat o importanţă majoră educaţiei şi carităţii, drept urmare s-au construit o şcoală care astăzi este Clubul Tineretului, două orfelinate care în prezent sunt Liceul ”Ana Ipătescu” şi un spital, precum şi o casă de bătrâni care adăpostea familiile armeneşti ce nu se puteau întreţine. O altă structură armenească supravieţuitoare celor două războaie mondiale este cimitirul armenesc situat în apropierea peniteciarului, unde există şi o capelă.
”În anul 1200 armenii şi-au părăsit pământurile natale şi s-au îndreptat către Apus unde au poposit pentru câteva sute de ani. Aceştia au intrat în Transilvania undeva pe la 1672 şi majoritatea s-au stabilit în Bistriţa, Gheorgheni şi alte oraşe mai mari. Pentru că relaţia lor cu saşii din Bistriţa nu era una foarte bună, Oxendius Verzerescul episcopul armenilor acestor colonii a decis întemeierea unui nou oraş, un oraş armenesc”, a spus preşedintele Uniunii Armenilor din Transilvania, Ioan Esztegar. Fondatorul oraşului, Oxendius Verzerescul a cumpărat de la Viena terenul pe care este situat în prezent municipiul Gherla, iar pe locul acesta a construit un oraş pe care l-a numit Armenopolis. ”Arhitectul oraşului a fost Alexa din Italia, iar străzile paralele au fost botezate nu cu numele diverşilor politicieni de atunci, ci cu numere, fiind primul oraş din lume a cărui străzi sunt botezate cu numere. Când s-au aşezat aici, primul lucru pe care l-au făcut a fost să construiască o biserică de lemn, pe locul catedralei de acum. În 1748 datorită creşterii populaţiei dărâmă această biserică şi construiesc catedrala care a supravieţuit până în zilele noastre”, ne-a mai spus Ioan Esztegar.
În prezent, în Gherla locuiesc 240 de cetăţeni de origine armeană, dintre care 120 sunt membri ai acestui cult. Ioan Esztegar este de părere că motivele pentru care numărul armenilor este atât de redus în prezent din cauza celor două războaie mondiale, când foarte mulţi au plecat de frica trupelor sovietice ce urmau să vină şi în România. După 1950 în Gherla existau peste 700 de armeni, însă din cauza lipsei creşterii economice a oraşului mulţi dintre aceştia au ales să se îndrepte către oraşele mai mari unde dezvoltarea economică avea alte limite.
Demarată în anul 1748 construcţia Catedralei Armeano-Catolice a fost finalizată în 1800. În întreaga istorie a catedralei au existat mai multe evenimente nedorite precum incendiul din 1961 când doi băieţi care căutau porumbei în turn au aprins din greşeală biserica. Acoperişul a ars în întregime iar în incendiu a fost distrus şi clopotul. Din lipsă de fonduri catedrala a stat un an şi jumătate fără acoperiş. Datorită unui ajutor financiar venit de la stat precum şi banilor proveniţi din alte donaţii s-a reuşit refacerea acoperişului. ”După ce am reuşit refacerea acoperişului, nu am mai fost în stare să montăm un alt clopot, astfel că acum se difuzează sunetul clopotului prin intermediul unui sistem audio legat la boxe. Sunetul clopotului provine de la o biserică armenească din Kholn. În prezent, biserica este în stare bună dar plafoanele s-au distrus, a intrat apă în timpul în care catedrala nu era acoperită, iar acum începe să cadă vopseaua de pe pereţi”, a mai zis preşedintele Uniunii Armenilor din Transilvania. Altarul principal a fost construit din bani comuni iar altarele secundare din fonduri de la diferite bresle, grupări ale comunităţii armene. Pentru reabilitarea catedralei urmează să se facă un proiect de fezabilitate pe module, singura problemă fiind finanţarea.
În fiecare duminică şi de sărbătorile mari, în Catedrala Armeano-Catolică se ţin slujbe, iar în zilele normale slujbele sunt ţinute la Biserica Solomon. În ciuda numărul mic de cetăţeni armeni din Gherla, slujbele ţinute la catedrală atrag pe lângă cei 60-70 de armeni care vin mereu, zeci de oameni de alte confesiuni sau turişti curioşi de cultura armeano-catolică.
Catedrala din Gherla reprezintă un obiectiv turistic extrem de ridicat si datorită Icoanei realizată de celebrul pictor Rubens. În 1806, Împăratul Francisc I al Austriei a făcut cadou oraşului o icoană pictată de pictorul Rubens ca dovadă a aprecierii lui faţă de comunitate. Odată cu retragerea administraţiei maghiare din Ardeal, toate bunurile de preţ ale armenilor printre care şi tabloul au fost confiscate şi duse în Ungaria. În1953 s-au recuperat o parte dintre obiectele confiscate, printre care tablouri, haine bisericeşti, manuscrise şi diverse obiecte de cult însă acestea au fost trecute în proprietatea statului comunist. O mare parte dintre aceste obiecte sunt expuse în muzeul din Gherla. În cele din urmă, faimosul tablou a lui Rubens a fost readus în Catedrală dar este doar închiriat şi se află doar în păstrarea comunităţii, care nu şi-a redobândit dreptul la proprietate.

Sursa:http://www.infosomes.ro/reportaj-somes-tv-armenopolis

Sursă poză http://gherlainfo.ro/

Castelul cu scoici din Coplean

Construit între anii 1725-1771, în stil baroc de către guvernatorul Transilvaniei din perioada 1735-1755, Ioan Haller, castelul de la Coplean cunoscut şi sub numele de ”Castelul Haller” sau ”Castelul cu Scoici”, se află în prezent într-o stare avansată de degradare. Deşi figurează pe lista monumentelor istorice întocmită de Ministerul Culturii şi Cultelor, castelul se află într-o stare deplorabilă semn că interesul autorităţilor pentru valorile naţionale este ca şi inexistent.

În spatele zidurilor stă ca mărturie a vremurilor demult apuse clădirea principală a castelului, una din singurele structuri care au rezistat de-a lungul timpului. Ridicată pe locul unui vechi conac, clădirea principală a castelului, formată din subsol, parter, etaj şi balcon, este situată în centrul domeniului.

La intrare este construit şi un bastion de apărare. Ajunşi în faţa acestui monument istoric, ne-am ”izbit” de imaginea unei lumi demult uitată. Lăsând la o parte starea jalnică în care am găsit castelul ne-am îndreptat privirile către elementele arhitecturale de pe coloanele din faţa clădirii principale.
În dreptul intrării există o terasă sprijinită pe coloane la capetele cărora sunt sculptate în piatră diverse modele în stilul baroc transilvănean.

La etajul clădirii se pot vedea şi astăzi ferestrele arcuite în partea superioară, decorate cu scoici în formă de evantai, motiv pentru care castelul Haller este cunoscut şi sub numele de ”Castelul cu scoici”.
În 1920 castelul a trecut printr-un incendiu, în urma căruia acoperişul baroc a fost distrus în întregime.

Castelul a aparţinut familiei Haller de Hallerkö, până în 1948 când a fost confiscat de către comunişti. În anii ’60 castelul devine sediu al CAP-ului local şi la scurt timp, după 1989 a fost părăsit. Castelul a fost restaurat în anii ’70 ai secolului trecut. Acesta a fost prădat de locuitorii din zonă imediat după revoluţie. Tot atunci s-a prăbuşit şi acoperişul. Din cauza ignoranţei şi a nepăsării autorităţiilor din ultimii 20 de ani starea de degradare a castelului s-a accentuat, transformând astfel un monument al eleganţei ardelene într-un moloz de piatră pe suprafaţa căruia stă scrisă o pagină din cărţile de istorie.

”Ca să poată face CAP-ul partidul a declarat castelul abandonat şi au venit şi au făcut colectivul iniţial cu opt membrii de partid. Au forţat practic oamenii pentru a se înscrie în colectiv, i-au ameninţat că le confiscă pământul. Aici a fost un castel extraordinar de frumos a fost îngrădit cu ziduri de jur împrejur. Poarta de fier au stricat-o, au fost patru turnuri de apărare şi în spate au fost grajdurile, în faţă era o vie mare astfel că beciurile erau mereu pline cu vin. Şi după ce s-a făcut colectivul comuniştii au ţinut baluri aici, petreceri, şi ţin minte că odată când treceam pe aici i-am văzut urcaţi în gang şi cântau ”Foaie verde laba gâştii/ Beau şi cântă comuniştii”. Pe urmă aici au făcut birourile colectivului iar la un moment dat colectivul de aici s-a unit cu cel din Căşeiu. Membrii de aici au plecat la celălalt sediu şi după ce au plecat oamenii au început să ia din castel ferestre, uşi. Au stricat tot, au luat lemne, au descoperit castelul. Toate acestea s-au petrecut prin 1954-1955”, ne-a spus Victor Metea, unul din moştenitorii castelului Haller.

Construit iniţial într-un stil baroc transilvănean, castelului i-au fost adăugate pe parcurs anumite ornamente rococo realizate de sculptorul austriac Anton Schuchbauer.
Clădirea are o lungime de 24,5 metri, cu o intrare marcată de şase coloane de piatră cu capiteluri ionice. Coloanele susţin o terasă de 9,5 metri lungime şi 2,5 lăţime. Zidurile masive au o grosime de un metru. Incinta clădirii era înconjurată de un zid de piatră din care s-a mai păstrat o mică parte, iar în partea din stânga zidului de intrare am găsit ruinele singurului turn circular sau bastion care a ‘’supravieţuit”, construcţii ce deserveau castelului ca strategii de apărare. ”Era înconjurat de ziduri ca o cetate, iar în spate avea o portiţă de fier pe care se ieşea în grădina de vară. În castel locuiau opt persoane. Acum castelul aparţine de mine şi de alţi patru moştenitori. Nu ştiu ce se va întâmpla cu castelul. A venit mai demult, când eram toţi moştenitorii, un domn şi ne-a întrebat cât vrem pe castel dar fără terenul de lângă. Vărul meu de la Cluj a cerut 600.000 de euro şi nu a mai venit nimeni să-l cumpere, pentru ca să scoţi bani pe el şi pe teren e scump”, a mai zis Victor Metea.

Finalizat în anul 1773, castelul reprezintă o adevărată ”perlă” arhitectonică piedută în timp, dar răpusă de lipsa de implicare a autorităţilor.
Doar de atât a fost nevoie pentru ca un castel vechi de peste 250 de ani să fie distrus.
În prezent castelul este deţinut de cinci moştenitori, printre ei şi Victor Metea care locuieşte în apropierea castelului Haller.
video pe siteul
http://www.infosomes.ro/reportaj-somes-tv-castelul-haller-castelul-cu-scoici-din-coplean

Trăim într-o lume meschină

Trăim într-o lume meschină, măcinată de indivie şi bazată pe corupţie. Cel mai bun exemplu dar şi cel mai evident este fără îndoială sportul. Vinerea trecută am avut ingrata ocazie să urmăresc partida de fotbal dintre Unirea Dej şi Sănătatea Cluj. La meci au asistat în jur de 100 de persoane, e oarecum normal, suntem obişnuiţi să nu urmărim partidele fără miză, asta ne este metalitatea, doar că această partidă avea o miză uriaşă. Nu pentru echipa gazdă scăpată de grijile retrogradării ci pentru Sănătatea Cluj care se afla într-o situaţie cel puţin delicată. Pentru a se salva matematic de la retrogradare, echipa clujeană avea nevoie să scoată un egal în ultima etapă din deplasarea de la Dej. Şi cum totuşi miza o reprezenta rămânerea în liga a III-a ne aşteptam la un meci pe viaţă şi pe moarte din partea oaspeţilor. Dar nu. Meciul a fost unul predominant plictisitor iar jucătorii au părut mai degrabă istoviţi de un campionat ce a dat impresia că nu se mai termină. La 1-0 pentru Unirea Dej, Sănătatea era ca şi retrogradată şi în acest moment orgoliul sau onoarea clujenilor trebuia să îţi facă apariţia. Însă nimic. Partida a continuat în acelaşi ritm anost fără ocazii. Sănătatea părea cu un picior în liga a IV-a dar jucătorii formaţiei oaspete păreau mai degrabă mulţumiţi de scorul înregistrat pe tabelă decât preocupaţi să revină în joc. Situaţia a fost lămurită însă prin minutul 87' când tehnicianul dejenilor efectuează o mutare mai mult sau mai puţin surprinzătoare. Îl înlocuieşte pe Mihok, titularul postului de portar cu portarul echipei de juniori republicani B a echipei. La nici un minut de la intrarea acestuia pe teren inevitabilul se întâmplă şi la o fază confuză în careul Unirii, Sănătatea reuşeşte să egaleze. Rezultat final Unirea Dej- Sănătatea Cluj, 1-1 şi formaţia clujeană rămâne în liga a III-a. Din păcate asta e lumea în care trăim, blat pe faţă dar nimănui nu-i pasă, poate doar acelor 100 de spectatori din tribune care au crezut că vor asista la o partidă de fotbal nu la o piesă de teatru prost regizată.

Numai "U"

Universitatea Cluj a reuşit mult visata promovare. Dincolo de scandaluri, sau permanentele schimbări de antrenori Universitatea a promovat în Liga 1. Cu siguranţă această performanţă depăşeşte cu mult succesele din ultimii ani a rivalei CFR. Şi asta doar datorită suporterilor,deoarece pentru ei promovarea a fost pentru mulţi ani doar o iluzie. Promovarea echipei iubite depăşeşte cu mult cele două titluri luate de ceferişti iar golul marcat de Cullio, Romei pe Olimpico nu rămâne decât o amintire insipidă în sufletele clujenilor pentru care "U" Cluj este unica iubire. Şi va rămâne aşa indiferent de performanţele sau dezamăgirile ce vor urma sezonul viitor, întrucât pentru timp de un an Clujul va trăi şi va respira prin elevii conduşi de Cristi Dulca.

Felicitări "U" Cluj.

Despre CM

Toată lumea vorbeste despre Campionatul Mondial de fotbal. Până şi criza a ajuns să fie un subiect mai puţin dezbătut decât partidele ce au loc în Africa de Sud.Noi nu suntem încolo, nimic nou, deşi asta îmi produce mai mult o stare de repulsie nu faţă de echipa naţională ci vis a vis de tranziţia continuă şi nesfârşită pe care o traversează fotbalul românesc. În fine, revenind la evenimentul sportiv al anului nu văd o favorită certă la câştigarea trofeului. Sunt multe voci care dau drept favorite Brazilia şi Spania. În naţionala Braziliei mi-am pierdut speranţa.Dunga a greşit mult când a ales să lase acasă un jucător precum Pato. În ceea ce priveşte Spania, debutul ei nefericit, când Elveţia le-a dat o lecţie de fotbal campionilor europeni, a spus mai multe decât trebuia. Pe de altă parte Germania, Olanda şi Argentina rămân veşnice pretentende la titlul mondial. În această categorie pot intra şi naţionalele Franţei şi Italiei dacă vor reuşi să se trezească din amorţeala arătată în prima etapă. La capitolul surprize văd două echipe care oricând se pot ridica la cel mai înalt nivel, Uruguai şi Anglia

Români în România

Trăim bine?răspunsul este unul evident............nu. Ne place ţara în care trăim?Da, dar nu ne place ce a ajuns.Am devenit un popor care se plânge de orice, de drumuri, de preţuri, de salariile mai mici ca în orice ţară civilizată din Europa, am ajuns un popor de plângăcioşi, şi pe bună dreptate. În fiecare zi vedem la televizor mii de oameni ieşiţi în stradă revoltaţi de micşorările salariale pe care guvernul Boc le va pune în aplicare. Şi atât. Ieşim în stradă iar consecinţele le suportăm tot noi. Nimic nu se schimbă în bine şi nici nu se va schimba în viitorul apropiat pentru că nu suntem băgaţi în seamă de către cei care conduc această ţară. Dar s-a întrebat vreodată cineva de ce nu sunt aceste mase de oameni băgaţi în seamă?E simplu nimănui nui pasă nu suntem un popor unit sau altruist fiecare priveşte în propria ogradă. Ignoranţa a ajuns la cote uriaşe la fel şi nesimţirea.