Naţionala României a piedut, scor 2-0 partida contra Franţei contând pentru preliminarii campionatului european din 2012. Rezultatul nu este însă în acest caz unul elocvent, nicidecum. Putea să fie 3-0, 4-0 la fel de bine cum putea fi 0-1 sau 1-1, însă noi ne-am obişnuit să ţipăm şi să ne strigăm disperarea. Pe Stade de France, România a arătat pentru câteva minute că se poate, că putem să fim mai buni decât o arată clasamentul grupei la după trei partide disputate, dar ne-a arătat cât de mult avem nevoie de un atacant valoros. Din cei 4 atacanţi din lotul României doi sunt automat dependenţi de Mutu iar în lipsa acestuia, nu reuşesc să marcheze. Mă refer la Ciprian Marica şi Daniel Niculae care au trăit mereu la naţională în umbra lui Mutu. Ei nu sunt jucători decisivi, sau marcatori înăscuţi, sunt atacanţi de careu care depind de pasa decisivă. Pasă decisivă care la noi nu prea există, ori jucători ca Florescu sau Cociş nu vor putea furniza niciodată acele mingi de care cei doi internaţionali au neapărată nevoie să marcheze. Zicu ar putea însă până şi el a demonstrat la Timişoara că îi place mai mult să marcheze decât să furnizeze baloane pentru coechipieri. Astfel că se cuvine să întrebăm, când revine Mutu la naţională?
Pe ansamblu România nu a jucat rău împotriva "cocoşilor galici", ne-am apărat destul de organizat însă de la mijloc în sus construcţia a fost ca şi inexistentă. Să fim realişti nimeni nu se aştepta să dominăm Franţa la ea acasă dar parcă ne-am fi dorim mai mult.....decât o nouă înfrângere. Ne-am obişnuit însă să terminăm meciurile oficiale cu capul plecat şi ne este dor de acele urale şi hori de la mijlocul terenului ce începeau odată cu fluierul de final al meciului, ne-am obişnuit din păcate să privim naţionala cu mai multă nostalgie decât speranţă şi acum riscăm să ne pierdem ultimul strop de optimist. Am pierdut un meci însă cu fiecare eşec înregistrat ne pierdem naţionala şi dreptul de a visa. Hai România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu