Dej-Oraşul Nimănui

De ce are acest oraş nevoie? Probabil de încă vreun bar în care toţi cei trecuţi de o anumită vârstă să fie prezenţi de de dimineţa până seara. Adevărul e că ne lipseşte ambiţia şi dorinţa de a face din viaţa noatră anostă ceva ce merită cu adevărat trăit. Dar continuăm să aruncăm vina pe alţii decât să fim pentru prima dată responsabili pentru faptele noastre. Dejul e unul dintre acele oraşe extrem de enervante în care nimic nu se întâmplă niciodată iar aşa numitele autorităţi doresc să păstreze imaginea de orăşel liniştit chiar dacă prin faptele loc ajung la suprimarea ideilor de libertate morală conform cărora suntem liberi să exprimăm orice gând cât timp nu atacăm libertăţiile cu care au fost învăţaţi, dar părerea mea este că suntem încă prea blegi pentru a evalua la adevărata valoare lucrurile care ne înconjoară. Realitatea este că poate deocamdată suntem încă prea mici pentru a face diferenţa, suntem înpotmoliţi în ipocrizia şi înşelăciunea în care am fost crescuţi iar spiritul nostru odată plin de emoţie şi ambiţie se scufundă treptat în realitate uitând să viseze. Am ales să votăm un primar ale căror concepţii fricoase vor dăinuii pentru totdeauna căci prudenţa pentru noi e mereu mai bună decât riscul asumat de un om înconjurat de corupţie şi interese proprii. Ne-am ales cu o imagine de orăşel ce în loc să progreseze stă pe loc în aşteptarea acelui "bine" care însă tinde să fie pierdut. Unde sunt mă întreb proiectele şi ambiţiile menite să facă Dej un oraş european sau măcar un micuţ oraş cu iz turistic pentru că această transformare greu de conturat în ochii celor ce se mulţumesc cu puţinul pe care îl au acum ar fi fost imposibilă. Când domnul Morar a venit la conducerea primăriei a făcut exact acelaşi lucru pe care toţi predecesorii săi îl făcuseră, a promis marea dejenilor care m-ai apoi sau ales doar cu sarea. Proiectul fostei pieţe alimentare în locul căreia s-a descoperit ca fiind un cimitir nu cu mult mai vechi decât ne-am fi închipuit a fost repede şters din amintirea celor care vedeau îl el un prim pas pentru modernizarea unui oraş ce păstrează poate şi acum reminiscenţele unui castru roman descoperit la Căşeiu. Realitatea ne arată că am ales să fim fricoşi şi merităm ce avem acum.